Himera

Sa vezi si sa nu crezi,ce poate renaste dintr-o bucata de lut ieftin. Himera a luat fiinta intr-un apartament la varul meu in urma cu jumatate de an,cand plictisita de februarie rece,m-am gandit sa-mi omor timpul cu ceva distractiv.Am lasat-o sa se usuce ,apoi i-am gadilat ridurile cu tempera alba pentru ca mai apoi sa o pot colora.Au trecut luni bune de cand Himera a zacut pe biroul meu fara sa o ating ,sa-i vorbesc sau sa-i arunc o privire…(24 Iulie) Iata a venit si vremea ta! Mi-am cautat pensulele,culorile,borcanasul cu apa si m-am apucat de zugravit:)).L-am lasat sa se usuce pe masa de afara si am zbughit-o cu prietenii…Nici n-am apucat sa ma bucur de iesire ca cerul s-a intunecat dintr-o data si a inceput sa ploua .Surprinsa de evenimentul neasteptat si de jocul fulgerelor am uitat complet de bucata mea moarta de lut.A doua zi arata incredibil.Ploaia nu i-a sters culorile ci i-a oferit lutului autenticitate.Parea vechi de mii de ani,insa ii lipsea ceva.Am cautat doua margelute colorate si cu putin lipici  i-am redat sansa de a privi lumea noastra.Dezamagit de ce a vazut ,a plecat ochii …


Box with memories


anecdotele STIINTEI

„Anecdotele STIINTEI”  de Neculai Velichi,o carte destul de veche aparuta in anul 1971,pe care am gasit-o intamplator printre alte zeci de carti prafuite din modesta mea biblioteca.

N.Velichi a dedicat „acest buchet de zambete celei care i-a zambit prima data” ,eu va citez din carte,voua ,tuturor celor care mi-ati zambit vreodata!

FIZICA

„La nenumaratele intrebari despre felul in care a descoperit legile gravitatiei,Newton raspundea invariabil: „Gandindu-ma mereu la ele!”

„Corpurile sunt atrase de un principiu secret al nesociabilitatii vartejurilor lor de eter.”

ASTRONOMIE

„Opinia unui astronom din secolul al XVII-lea : „Luna ne lumineaza noaptea cand nu vezi nimic,in timp ce Soarele apare ziua,cand nici n-ai nevoie de el!””

ISTORIE

„Egiptenilor le e dat sa prinda pesti, iar romanilor sa prinda regi .”

„Atenienii spuneau ca dispretul fata de moarte al spartanilor se datora faptului ca mancau ingrozitoarea lor supa neagra care-i dezgusta de viata!”

„Nero numea ciupercile „mancarea zeilor”.Predecesorul sau Claudius zeificat dupa moarte,fusese otravit cu ciuperci!”


Photography


Nici macar tu…

Ora 3:15,o camera obscura inabusita de melancolie ,intre ai carui pereti se zbatea faimoasa opera Fantasia in D Minor a lui Mozart .Pleoape lenese imi acopereau albastrul privirii inca de pe la ora 12:00 ,insa eram mult prea zdruncinata ca sa pot cadea intr-un somn adanc.Nimic nu ma putea opri…din ce? din a sta si a medita  .Pianul invizibil imi gadila finul auz prin intermediul unor boxe vechi de prin anul 2005.Era ciudat cum priveam lumea.Inainte „inocent” era cuvantul care descria prezentul acum totul este „incert”.O Doamne! Nu-mi pot ierta modul in care mi-am dezgolit sufletul si mintea ,si m-am lasat prada unui curcubeu de durere ,caci le traisem pe toate,sau pe aproape toate.Oare imi placea sa ma mint? Mi-am indreptat privirea catre geam sa studiez atent cadrul dulce al noptii.Luna imi zambea stinghera  din inaltul smoalei,mii si mii de clipe luceau la orizonturi ,si din cand in cand zareai surprins si fermecat cate o vapaie ce se stingea in rasaritul urmator.Era prezentul urmat de viitor .O simteam pe  Cheryl Amelang cum alinta clapele fine ,notele se curbau si se roteau in jurul meu.E ciudat doar eu le auzeam doar eu le vedeam. La televizor rula o tele-nuvela,prin urmare am fost nevoita sa-l inchid.M-am ridicat lenesa de pe voluptoasa si confortabila sezatoare si am dibuit in negura pentru a gasi telecomanda.Uram intunericul,ma facea slaba si neputincioasa,ma inghitea si dezgolea,ma arunca in valurile trecutului,ma rotea in adancuri ,si cand reuseam in sfarsit sa ies la suprafata,marea ma inghitea din nou.Ploua,caci ador ploaia.Ea ne spala,ne limpezeste,ne purifica.Imi amintesc cum in urma cu vreo 5-6 ani , alergam prin ploaie speriata sa ajung acasa sa nu racesc.Cand mi-am dat seama ,ce prietena buna imi este.Era calda  si ma acoperea pe   de-a-ntregul.Si atunci m-am oprit .Era prima data cand o intalneam asa.Doar eu si ea jucandu-ne :eu cu stropii repezi si mari,ea cu tot ce prindea.N-o inselasem niciodata ,sau poate doar cu dusul si marea ,dar ea era ingrozitoare ,iubea tot ce prindea ,curgea lin pe masini,case,frunze,pietre.Nimic n-o oprea,nici macar eu.Si asa a curs si pe mine si m-a iubit cu foc,cum nici macar tu n-ai facut-o.


…departe de ea

 

 

colors

…m-am intors din universul pierdut sa-mi gasesc prietena pe coasta de est a Antardiei. Eram atat de suparat..mi-era teama de ceva …oare de ce anume? Punandu-mi intrebarea asta mi-am dat seama ca imi era teama sa n-o gasesc moarta. Am strabatut raul mayasilor temandu-ma sa nu cumva sa ma gaseasca Tribul Rassa .Daca m-ar fi gasit,evident,stiu la ca va ganditi …m-ar fi ucis fara sa clipeasca. Imi era mereu gandul la frumoasa Natalie Trebuia sa o gasesc si observand noaptea care ma urmarea m-am decis sa poposesc undeva si sa mi fac un adapost.Dupa ce am strans cate va frunze mari …uriase chiar …dar umezi pt ca incepuse obisnuita ploaie ce anunta venirea noptii am contruit un mic adapost cat sa mi tina noaptea asta de cald…deodata imi aparu chipul rebel al Nataliei in minte.Era exact asa cum o stiam…cu parul negru si lung pana la talia ei subtire ca de fluture ce obisnuia sa danseze in jurul meu ametindu-ma cu parfumul sau.

Ochii imi cuprinse sufletul cu o mantie si ma facu sa ma intreb :oare daca as intalni pe altcineva ,ce as face? As cadea prada dragostei altei fete ? Ma tot gandeam ca aveam doua solutii :daca o gaseam moarta pana la urma viata mea cu o alta femeie mi-ar fi de folos pentru a scapa de sentimentele tulburatoare insa prea bine tiparite in inima asta mult prea mica pentru o lume,dar,totusi mult prea mare pentru iubirea ce i-o purtam ei,frumoasei mele…Daca as fi decis ca dragostea pentru Natalie e vesnica, as fi facut oare o greseala?Nu stiu…poate daca as gasi-o as trai cu ea in lumea din spatiu,o lume buna doar noi si astrele daca nu as gasi-o vie, sufletul mi-ar fi cat o nuca mica,necoapta si rupta,cazuta din arborele vietii. As fii cuprins de o tristete nemarginita,dar cum altfel sa traiesc ?Cum as putea ? Zeu al intelepciunii lumineaza-mi mintea .Deodata gandurile mi se fransera . Am auzit un pas uitandu-ma in jur am vazut o umbra stranie parca ascunsa in intunericul noptii ce invaluia zona pustie . Ma sperie un raget puternic, probabil al unui animal chinuit.Imediat mi-am dat seama ca nu eram singur ci inconjurat de mayasi.Aratau ca niste fiare,fetele lor pline de ura erau vopsite in rosu –carmin ,trupurile slabe insa bine conturate acoperite cu stuf si frunze late ,iar ochii lor intunecati ,mi-au strans inima dintr-o privire. Ma luara pe sus cat ai clipi dar nu inainte de a ma lega.Nu imi venea sa cred oare cum ma gasira? eram tulburat,cuprins de ceata mintii.In acel moment am vazut umbra.Nu imi venea sa cred,iar cand am zarit-o am lesinat ….

Nu imi mai aduc aminte nimic,doar ca m-am trezit intr-o cusca mai exact, nu imi puteam scoate umbra din minte era …ea,Natalie,dar schimbata.

Avea haine rupte sh umede presupun ca acum sapte ani cand ne-am vazut ultima oara tribul o gasise ranita,o vindecase si o facuse una de-a lor.Eram speriat si ingrijorat un singur lucru stiam …. ca Natalie traia iar sperantele mele prinsera viata…privind in jurul meu am observat o asezare formata din adaposturi mici acoperite cu plante si impletite cu stuf .Eram surprins de multimea de oameni care se holbau la mine, insa atentia mi-am indreptat-o spre Natalie care ducea pe bratul stang slab un ulcior cu apa .

Ea se uita la mine si isi continua drumul .Oare nu ma cunoscuse ? Oare uitase trecutul?Mi-am adus aminte de razboaiele de acum cativa ani buni,unde noi am fost despartiti.Ea era ranita si inconstienta ,iar eu ranit grav de un soldat francez,probabil,caci purta insigna cu steagul tarii,insa neparasit de noroc caci un batran ma apuca de picioare pentru ca eram prea greu pentru el si ma trase pana la adapostul sau,ingrijandu-ma luni in sir .De atunci tot ce imi aminteam erau lacrimile Nataliei si ca se lovise la cap asteptand neajutorata sa o strang puternic in brate si sa o sarut chiar si in prag de razboi.Probabil aceasta amenzie,caci altfel nu am cum sa-i spun ,se datoreaza loviturii la cap,probabil prea grava.Si cum v-am mai spus am noroc pentru ca tribul ce ma luase nu era Rassa ,era tribul Mayasa .Ei nu omorau …asta daca nu aveau suficienta hrana cat sa manance un om …

Intr-o dimineata ,inainte de apusul soarelui ,am zarit un trup in departare .

Probabil era Natalie .Deodata ,surprins fiind de mine am strigat-o pe nume.

Ea s-a intors . Chipul ei zugravea o intrebare .Pentru cateva clipe ne-am privit ochi in ochi insa ea mi-a lasat mancarea si nuca de cocos si a fugit . Eram confuz.Incepeam sa cred ca teoria mea asupra intamplarii de acum multi ani era adevarata.

Au trecut saptamani in sir de chin dar totusi si de un oarecare sentiment de rasemnare caci o lasasem singura atata vreme .In acest interval de timp am apucat sa vorbesc cu ea.Vorbea engleza aproape perfect ,doar cateodata ii mai scapau cateva cuvinte ciudate ,straine pentru mine ,insa cu timpul parca simteam ca le intelegeam sensul . Ea imi vorbea despre viata de aici spunand ca ii este bine ,fericita dar parca ii lipseste o bucatica din inima ,caci viseaza mereu lucruri ciudate si aproape imposibile in acest loc.

…imi spunea ca este sigura ca a trait si o alta viata,mai buna ,insa necunoscuta ,pentru ca altfel nu-si poate explica de unde cunostea acea limba ,in care vorbeam noi …si ca sunt prima persoana straina pe care a intalnit-o de cand a ajuns aici.

Si acum imi mai amintesc vorbele ei dulci cuprinse de evlavie ,,cred ca am mai trait si o alta viata ,una departe de aici ,asta imi spun visele mele ,un tanar ce incearca sa –mi cuprinda mana si nu reuseste” acestea au fost ultimele ei spuse,caci de forateata se apropie un mayas si spunand ceva in limba lui imi deschise usa si ma duse intr-o incapere mare si frumoasa facuta din lut si o masa in mijloc pe care stateau fructe mari si proaspete . La masa era un batran cu o coroana din os mare si alb ,la gat avea un lant din dinti si era imbracat in vesminte curate .

Probabil era capetenia …acesta imi facu un semn si m-am apropiat,incet de masa ,iar unul dintre oamenii lui ma impinse sa stau jos .Intre timp aparu Natalie care imi spuse sa mananc,credea ca este un pas bun pentru mine caci nciodata capetenia nu invita pe nimeni la ospatul sau.Masa arata extraordinar,fructele coapte si mari,nuci de cocos taiate pe jumatate si un peste mare in mijloc.Dupa ce am terminat de infulecat caci nu mancasem de ceva zile bune, m-am ridicat de la masa si am facut o plecaciune capeteniei .Surprins de gestul meu ,ma copie.Am iesit din incapere tinut de un om de-al sau si urmat de Naty ,asa o alintam eu,m-am indreptat spre fantana.Am observat ca ea s-a apropiat de mayas si i-a spus ceva.In cele din urma acesta pleca ,iar ea se apropie.Am stat acolo ore in sir raspunzandu-i la o multitudine de intrebari ironice ,ce ma faceau sa rad,insa eram atat de fericit incat m-a luat valul si am cuprins-o in brate .Uimita de gestul meu necugetat a fugit .Mi-am dat seama ca facusem o greseala ,uitasem defapt ca ea era amnezica si nu intelegea rostul acestor fapte .Oricum,foarte curand aveam sa-i explic totul…

(daca aveti vreo idee interesanta pentru a continua acest inceput,nu stati pe ganduri!


Si totusi traim mai mult de o viata?

 

Umbrella

Probabil toti v-ati intrebat  de unde venim,unde ne ducem dupa moarte,cum se explica fenomene ciudate si stranii care rareori va zguduie nelinistea atat psihica cat si sufleteasca…ei bine raspunsul acesta il vom cunoaste fiecare la momentul potrivit insa pana atunci nu ar strica sa citim cate ceva din presupunerile unora .

V-ati gandit vreodata ca viata aceasta,care o traim pe pamant,poate reprezenta iadul in sensul ca omul sufera plange si se chinuie zi de zi sa treaca peste obstacolele vietii ce il pandesc pas cu pas?

Din cate am citit eu despre reincarnare ,acesta ar  fi un ca un drum pe care il parcurg sufletele odata ce si-au pierdut dreptul la vechiul lor trup reincarnandu-se in altul.Nu este exclus sa te reincarnezi si in altceva ,cum ar fi o piatra sau o floare,dar totusi sa facem diferenta dintre oameni si restul vietatilor. De curand,am inceput sa citesc „Adam si Eva” de Liviu Rebreanu si pot spune ca este impresionant faptul ca protagonistul traieste 7 vieti reincarnandu-se de fiecare data in om si avand parte de aceasi dragoste. Imediat ce voi termina cartea voi incerca sa adaug cate ceva despre aceasta si sa explic „propriile lui marturisiri in identificarea unui mecanism mai putin vizibil in vesnic tainuitele miracole ale creatiei”(Andrei Moldovan)